Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SAIGÍU, saigii, s. m. Slujbaș al Porții Otomane care strângea în țările românești darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Pr.: sa-i-.Var.: (înv.) saegíu s. m.] – Din tc. sayıcı.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
saigíu, saigíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al Porții otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. 2. (în forma: saegiu) furnizor de vite din Țările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 3. persoană care îndeplinea diverse funcții la grajdurile domnești; comis, grăjdar. 4. (la pl.; reg.) flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând și cântând, în virtutea unei datini.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
saigíu (saigíi), s. m.1. Geambaș, furnizor de oi pentru sultan. – 2. (Dobr.) Tînăr care umblă din casă în casă în ajunul zilei de Sfîntul Dumitru. – Var. sa(i)egiu, saingiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). – Der. saigi, vb. (a îndeplini funcția de saigiu); saigie, s. f. (slujba de saigiu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
saigíu s. m. (sil. sa-i-), art. saigíul; pl. saigíi, art. saigíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)