SALÉP, salepuri, s. n. 1. Nume dat tuberculilor uscați ai unor specii de orhidee; p. ext. praf de amidon extras din acești tuberculi și care, fiert în lapte sau în apă, se folosește ca întăritor pentru copii sau convalescenți. 2. Băutură preparată de orientali din salep (1), miere și apă. [Var.: (reg.) salíp s. n.] – Din tc. salep.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SALÉP s. (BOT.; Orchis mascula) poroinic, (reg.) bujor, gemănariță, sculătoare, limba-cucului, untul-vacii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
salép s. m. – 1. Poroinic. – 2. Băutură de salep. – Mr. sălepe. Tc. saleb (Șeineanu, II, 310; Ronzevalle 99), cf. ngr. σαλέπι, sb., rus., fr., sp. salep. – Der. salepgiu (var. salepciu, salipgiu), s. m. (persoană care fabrica și vindea salep).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
salép s. n., pl. salépuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink