Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
SALÚT, saluturi, s. n. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SALÚT s.n. Cuvânt, frază, gest cu care se salută. ♦ Cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete etc. [Pl. -turi. / < fr. salut, cf. lat. salus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SALÚT s. n. cuvânt, frază, gest cu care se salută. ◊ cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete. (< fr. salut, lat. salus, it. saluto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SALÚT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutație, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALÚT s. v. belșug, bogăție, bunăstare, prosperitate, salvare, scăpare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
salút s. n., pl. salúturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SALUTÁ, salut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire. ♦ Tranz. A-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o acțiune. – Din lat. it. salutare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘĂLÚȚ, șăluțuri, s. n. Diminutiv al lui șal.Șal + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SALUTÁ salút tranz. 1) (persoane sau colectivități) A întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut. 2) fig. (idei, păreri etc.) A accepta cu mare însuflețire. ~ hotărârea luată. /<lat., it. salutare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SALÚT ~uri n. 1) Formulă sau gest de politețe cu care se salută. 2) Alocuțiune cu care se salută o adunare, un oaspete oficial. /<fr. salut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SALUTÁ vb. I. tr. A întâmpina, a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie etc. la întâlnire sau la despărțire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestație vie. [P.i. salút. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SALUTÁ vb. tr. a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie la întâlnire sau la despărțire. ◊ (fig.) a întâmpina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘĂLÚȚ, șăluțe, s. n. Diminutiv al lui șal.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SALUTÁ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la întâlnire.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
salutá vb., ind. prez. 1 sg. salút, 3 sg. și pl. salútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șălúț s. n., pl. șălúțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A BON ENTENDEUR, SALUT (fr.) salut pe cel care înțelege – Formulă prin care se atrage atenția asupra unor lucruri care nu pot fi spuse direct sau se relevă existența unor sensuri mai profunde ale unei alocuțiuni ori ale unui text.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)