Dex salutare

SALUTÁRE, salutări, s. f. Faptul de a (se) saluta. ♦ (Concr.) Formulă de salut folosită mai ales la despărțire sau la întâlnirea cu cineva; salut. ♦ (La pl.) Expresie de politețe pe care cineva o transmite unei persoane absente prin intermediul cuiva. – V. saluta.

SALUTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a saluta; formulă, termen de salut; salut. ♦ (la pl.) expresie de politețe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. [< saluta].

SALUTÁRE s. f. acțiunea, faptul de a saluta; (formulă de) salut. ◊ (pl.) expresie de politețe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. (< saluta)

SALUTÁRE s., interj. 1. s. v. salut. 2. interj. (reg.) servus!, (fam.) pa!, salve! (~! și pe mâine.) 3. s. (la pl.) v. complimente.

salutáre s. f., g.-d. art. salutării; pl. salutări

SALUTÁ, salut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire. ♦ Tranz. A-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o acțiune. – Din lat. it. salutare.

SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătății, vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. – Din fr. salutaire, lat. salutaris.

A SALUTÁ salút tranz. 1) (persoane sau colectivități) A întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut. 2) fig. (idei, păreri etc.) A accepta cu mare însuflețire. ~ hotărârea luată. /<lat., it. salutare

A SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare

SALUTÁR ~ă (~i, ~e) rar 1) Care este de folos sănătății. 2) Care este potrivit pentru o anumită situație. /<fr. salutaire

SALUTÁRE ~ări f. 1) v. A SALUTA și A SE SALUTA. 2) mai ales la pl. Urare de bine transmisă cuiva; complimente. ◊ ~! a) bună ziua! b) la revedere. /v. a (se) saluta

SALUTÁ vb. I. tr. A întâmpina, a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie etc. la întâlnire sau la despărțire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestație vie. [P.i. salút. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].

SALUTÁR, -Ă adj. Folositor pentru păstrarea sănătății, a vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. [Cf. fr. salutaire, lat. salutaris].

SALUTÁ vb. tr. a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie la întâlnire sau la despărțire. ◊ (fig.) a întâmpina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare)

SALUTÁR, -Ă adj. salvator, folositor vieții și sănătății. (< fr. salutaire, lat. salutaris)

SALUTÁ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la întâlnire.)

SALUTÁR adj. 1. providențial, salvator. (Împreju-rare ~.) 2. binevenit.

salutá vb., ind. prez. 1 sg. salút, 3 sg. și pl. salútă

salutár adj. m., pl. salutári; f. sg. salutáră, pl. salutáre