SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. Om milos; binefăcător. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f.] – Din fr. samaritain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAMARITEÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Samaria (Palestina). 2. om săritor, milos, gata de a ajuta; filantrop. ◊ (s. f.) limbă vorbită de samariteni (1). (< fr. samaritain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SAMARITEÁN s., adj. samarinean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
samariteán s. m. (sil. -tean), pl. samariténi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink