SAMÁRIU s. n. Element chimic care face parte din grupul pământurilor rare. – Din fr. samarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAMÁRIU n. Metal moale, argintiu, întrebuințat în reactoarele nucleare. /<fr. samarium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SAMÁRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. samarium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SAMÁRIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. samarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
samáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. samáriul; simb. Sm
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAMÁRIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Samarski) s. n. Element chimic (Sm; nr. at. 62, m. at. 150,4) din grupa lantanidelor. Component al unor aliaje magnetice cu cobalt. Din s. se execută electrozi pentru startere. A fost descoperit (1879) de Lecoq de Boisbaudran.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink