SAMSÁR, samsari, s. m. Mijlocitor în afaceri negustorești; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAMSÁR s. v. misit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
samsár (samsári), s. m. – Misit, mijlocitor, intermediar. – Var. simsar. Mr. sîmsar, megl. sămsar. Tc. simsar, din arab. simsar (Roesler 602; Șeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale. – Der. samsarlîc, s. n. (intermediere; codoșlîc), din tc. simsarlik; samsăresc, adj. (de samsari); samsăroaică, s. f. (femeie care face rost de oameni de serviciu); sămsări, vb. (a face pe samsarul).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
samsár s. m., pl. samsári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAMSÁR ~i m. 1) Persoană care mijlocește o afacere negustorească; misit; comisionar; intermediar. 2) fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. /<turc. simsar, bulg. samsar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink