SANGEÁC, (1, 2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (Înv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești. 2. S. n. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sângeác s. n.] – Din tc. sancak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANGEÁC s. (IST.) (rar) sangeacat, sangealâc. (Subdiviziunea teritorială din Imperiul otoman numită ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sangeác (-curi), s. n. – 1. Drapel turc. – 2. Provincie, diviziune administrativă turcă. – 3. (S. m.) Guvernator de provincie. – Var. sangiac. Mr. singeache. Tc. sancak (Șeineanu, II, 313; Ronzevalle 12), cf. ngr. σαντζάϰι, alb., bg. sandžak. – Der. sangeactar (var. sangeagaș), s. m. (înv., port-drapel), din tc. sancakdar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sangeác (guvernator) s. m. (sil. -geac), pl. sangeáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sangeác (steag, diviziune administrativă) s. n. (sil. -geac), pl. sangeácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÂNGEÁC s. n. v. sangeac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink