ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Circumstanță favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) sorți. – Din fr. chance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÁNSĂ s.f. Posibilitate de reușită; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. [< fr. chance, cf. lat.pop. cadentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘÁNSĂ s. f. posibilitate de reușită; ocazie favorabilă; noroc. (< fr. chance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘÁNSĂ s. 1. v. noroc. 2. posibilitate, sorți (pl.). (Are ~e de reușită?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Șansă ≠ ghinion, neșansă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
șánsă (șánse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÁNSĂ ~e f. 1) Probabilitate de a obține un succes; posibilitate de reușită. 2) rar Ansamblu de circumstanțe favorabile; concurs de împrejurări fericite; noroc; fortună. [G.-D.. șansei] /<fr. chance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink