Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
SÂN, (1) sâni, s. m., (2, 3, 4, 5, 6, 7) sânuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre cele două m****e ale femeii; piept. 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două brațe și care formează exteriorul bombat al pieptului; piept, torace. ◊ Expr. A muri cu zilele-n sân = a muri înainte de vreme. 3. S. m. Parte a cămășii sau a bluzei care acoperă pieptul; spațiul dintre piept și cămașă sau bluză (în care se pot ține lucruri ca într-o pungă). ◊ Expr. A crește (sau a încălzi, a ține) șarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător. A-i trece (cuiva) un șarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă. A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n sân = a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) (ir.) a fi fățarnic, ipocrit. A fi (sau a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram = a trăi bine, a fi fericit. A-și scuipa (sau, reg., a-și stupi) în sân, gest prin care superstițioșii cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica. ♦ P. a**l. (Reg.) Fundul plasei sau al năvodului, în formă de buzunar larg, în care se adună peștele. 4. S. n. Locul din corpul femeii unde se formează și în care este purtat fătul; pântece. 5. S. n. Piept, inimă (socotite ca sediu al sentimentelor); suflet. 6. S. n. Fig. Parte interioară, parte centrală; interior, mijloc, centru, miez. Sânul pământului. 7. S. n. Fig. (Geogr.; înv.) Golf2. [Var.: (înv. și reg.) sin s. m. și n.] – Lat. sinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘAN, șanuri, s. n. Calapod folosit pentru păstrarea formei încălțămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. – Din magh. sám.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂN1 ~uri n. 1) Partea din față a corpului omenesc situată între brațe; piept. ◊ A fi (sau a umbla) cu frica în ~ a se teme mereu de ceva. 2) Spațiu dintre piept și cămașa încinsă la brâu. ◊ A sta cu piatra în ~ a aștepta momentul potrivit pentru a se răzbuna. A sta cu mâinile în ~ a nu face nimic; a pierde timpul în zadar. 3) Loc unde se nasc (după o veche credință populară) sentimentele omului. 4) Mediu în care activează cineva sau din care își trage originea. În ~ul naturii. /<lat. sinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÂN2 ~i m. Fiecare dintre cele două organe de secreție a laptelui la femei, dispus în partea de sus a corpului; piept; mamelă. ◊ A trăi ca la ~ul mamei a huzuri de bine. /<lat. sinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘAN ~uri n. fam. Calapod care se introduce în încălțăminte pentru a-i menține forma; calup. /<ung. sam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÂN s. 1. (ANAT.) mamelă, piept, țâță, (prin Olt., depr.) zătoare. (~ la femei.) 2. piept. (Strânge copilul la ~.) 3. inimă, suflet. (Cu frica în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÂN s. v. circumvoluție, girus cerebral, golf, interior, matcă, matiță, mijloc, mitră, uter.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘAN s. calapod. (~ pentru cizme.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sîn (-nuri), s. n. – Piept, mamelă. – Mr., megl. sin, istr. sir. Lat. sĭnus (Pușcariu 1591; REW 7950), cf. it., sp. seno, fr. sein, port. seio. Țăranul poartă de obicei cămașa deschisă și încinsă la talie; astfel sînul cămășii servește ca buzunar. De aici expresii ca a umple sînul „a face provizii”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șan (șánuri), s. n. – Calapod pentru încălțiminte. Mag. sám (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sân (mamelă) s. m., pl. sâni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sân (piept al omului, al cămășii, fundul năvodului, interior, golf) s. n., pl. sânuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șan s. n., pl. șánuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)