SĂPUNEÁLĂ, săpuneli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) săpuni; săpunit1. ♦ Fig. (Fam.) Mustrare, dojană; ocară. ◊ Loc. vb. A trage (cuiva) o săpuneală = a dojeni, a critica (aspru) pe cineva. 2. Spumă de săpun; clăbuci. – Săpuni + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂPUNEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, clăbuc, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, săpunire, săpunit, spumă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săpuneálă s. f., g.-d. art. săpunélii; pl. săpunéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂPUNEÁLĂ ~éli f. 1) v. A SĂPUNI. ◊ A trage (cuiva) o ~ a mustra aspru pe cineva. 2) Spumă obținută prin frecarea săpunului cu apă; clăbuc. /a săpuni + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink