Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: saraci (substantiv masculin) , sărac (adjectiv) , sărăci (verb tranzitiv)   
saráci, saráci, s.m. (înv.) rândaș, grăjdar domnesc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SĂRÁC, -Ă, săraci, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș. ◊ Expr. Sărac și curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogățească prin mijloace incorecte. ♦ (Substantivat) Cerșetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. 2. (Despre țări, orașe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni puțin avuți. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este puțin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinări introduse prin prep. „de”) Lipsit de..., fără... ◊ Loc. adj. Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. ♦ Care este în cantitate mică, puțin, insuficient. ♦ (Despre limbă) Care are vocabular redus, care posedă insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Fig. Lipsit de conținut; inexpresiv. Stil sărac. 4. (Despre surse de lumină) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante, vegetație) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav. 6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru. 7. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărăcan. [Var.: (pop.) sireác, -ă adj.] – Din bg., scr. sirak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRĂCÍ, sărăcésc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SĂRĂCÍ ~ésc 1. intranz. 1) A deveni sărac; a-și pierde averea; a se ruina; a se distruge. 2) A scădea din cantitate; a se împuțina. 2. tranz. A face să devină sărac. /Din sărac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRÁC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. ◊ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. 2) și fig. Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ținut ~. 3) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; nenorocit; sărman. ~cii sinistrați!~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRĂCÍ/E ~i f. 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. ◊ ~ lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-și vedea de ~ a-și vedea de lucrul său (și a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) ~a omului a) se spune atunci, când cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arăta, că nu are rost să mai continue discuția. 2) Cantitate neînsemnată și insuficientă de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau ființă lipsită de valoare, de importanță. [G.-D. sărăciei] / sărac + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBĂ-SĂRÁCĂ s. v. spargetă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRÁC adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, nevoiaș, oropsit, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pământit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam., fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. v. biet. 3. adj. v. sărăcăcios. 4. adj. modest, sărăcăcios, simplu. ( O nuntă ~.) 5. adj. v. sterp. 6. adj. v. insuficient. 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.) 8. adj. v. slab. 9. adj. v. comun.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRÁC adj., s. v. orfan, văduv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRÁC s. v. cerșetor, milog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRĂCÍ vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. v. pauperiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRĂCÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A sărăci ≠ a (se) îmbogăți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Sărac ≠ avut, bogat, mănos, opulent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sărác (sărácă), adj.1. Nevoiaș, sărman. – 2. Amărît, nenorocit. – 3. Redus, meschin. – 4. Orfan. – Var. sireac. Sl. sirakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Phlippide, II, 732; C. C. Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb. sirak „orfan”. – Der. sărăcan, s. m. (sărac); aracan (var. ăra, ira), interj. (vai), formă abreviată de la sărac (de mine), cf. Graur, BL, IV, 110-2; sărăcăcios, adj. (sărac, umil); sărăcesc, adj. (sărăcăcios); sărăcește, adv. (ca săracii); sărăci, vb. (a deveni sărac, a se ruina; a lăsa pe cineva fără resurse, a priva; a compătimi); sărăcie, s. f. (mizerie; lipsă, amărăciune; cu prep. de, în funcție adj., nenorocit, prăpădit); sărăcilă, s. m. (poreclă pentru un sărac; calic); sărăcime, s. f. (mulțime de săraci). Din rom. provine rut. saraka (Miklosich, Fremdw., 124).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sărác adj. m., pl. săráci; f. sg. sărácă, pl. săráce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sărăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcésc, imperf. sg. sărăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)