Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SARAMÚRĂ, saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s. f.] – Din ngr. salamúra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SARAMÚRĂ s. (pop.) sărătură, (înv. și reg.) slatină, (reg.) mură, (Transilv. și Ban.) murătoare. (~ pentru gogonele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
saramúră (saramúri), s. f. – Apă sărată. – Var. salamură, Banat sărămură. Lat. salimuria, prin ven. salimora › ngr. σαλαμούρα (Candrea), bg., sb., cr., slov. salamura (Cihac, II, 234; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Tiktin; REW 7545). Der. directă din lat. pare probabilă pentru ultima var. și nu este imposibilă pentru celelalte forme, deși prezența lui a aton prezintă o dificultate (poate s-ar fi păstrat prin apropierea forțată de sare, fiindcă Anton Pann scrie sare-mură; cf. totuși sărătură). Oricum, supoziția general acceptată că salamură, cu l, este forma primitivă, este destul de îndoielnică.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
saramúră s. f., g.-d. art. saramúrii; (feluri, porții) pl. saramúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SARAMURÁ ~éz tranz. 1) (alimente sau piei brute) A ține în saramură. 2) (cereale pregătite pentru semănat) A dezinfecta prin tratare cu fungicide. /Din saramură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SARAMÚRĂ ~i f. 1) Soluție (concentrată) de sare, întrebuințată, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-și pune pielea în (sau la)~ a face tot posibilul. 2) Apă naturală care conține sare. 3) Zeamă sărată (cu adaos de usturoi, oțet) dată ca garnitură la unele mâncăruri. /<ngr. saeamúră
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SARAMURÁ vb. v. mura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
saramurá vb., ind. prez. 1 sg. saramuréz, 3 sg. și pl. saramureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink