Dex sarazină

SARAZÍNĂ, sarazine, s. f. (În evul mediu) Hersă armată în partea inferioară cu colți de oțel. – Din fr. sarrasine.

SARAZÍNĂ s. f. poartă suplimentară, din grinzi groase de lemn, lângă podul ridicător și poarta de intrare a cetăților medievale. (< fr. sarrasine)

SARAZÍN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat, în evul mediu, musulmanilor din vestul Europei. – Din fr. sarrasin.

SARAZÍN, -Ă adj., s. m. f. nume dat de occidentali în evul mediu musulmanilor din vestul Europei; maur. (< fr. sarrasin)

SARAZÍN adj., s. v. arab.

SARAZÍN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.)

SARAZÍN s., adj. v. mahomedan, musulman.

sarazín s. m., adj. m., pl. sarazíni; f. sg. sarazínă, g.-d. art. sarazínei, pl. sarazíne

SARAZIN (SARRAZIN) [sarazẽ], Jacques (1588-1660), sculptor francez. A lucrat mulți ani la Roma pentru c********l Aldobrandini, unde a decorat numeroase fântâni și vila Frascati. Unul dintre fondatorii (1648) Academiei de Pictură și Sculptură din Paris. Prin lucrările executate la Luvru și Chantilly anunță apariția clasicismului.

SARAZÍNI (SARACENI) (‹ gr. sarakenoï, lat. saraceni) s. m. pl. Termenul apare atestat în Antic.; în V Europei (îndeosebi în Galia, Italia și Provence), începând din sec. 8, el desemna, în general, pe locuitorii Imperiului arabo-musulman care efectuează incursiuni, jafuri și raiduri devastatoare. Se pare că această denumire a ajuns în V Europei și prin intermediul bizantinilor și al participanților la Cruciade. De asemenea denumirea este atribuită și populațiilor nomade care pendulează în ținuturile deșertice dintre Siria și Arabia Saudită.