SARBACÁNĂ, sarbacane, s. f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, suflând în el, proiectile de mici dimensiuni. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau substanțe incendiare asupra trupelor inamice. – Din fr. sarbacane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SARBACÁNĂ s.f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. [< fr. sarbacane, cf. sp., gr. zarbatana].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SARBACÁNĂ s. f. 1. tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. 2. armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. (< fr. sarbacane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sarbacánă s. f., g.-d. art. sarbacánei; pl. sarbacáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink