SARCOFÁG, sarcofage, s. n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SARCOFÁG s.n. 1. Sicriu făcut din piatră. 2. Monument funerar în formă de coșciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a mânca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SARCOFÁG s. n. 1. sicriu antic, din piatră, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar în formă de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SARCOFÁG s. v. coșciug, sicriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sarcofág s. n., pl. sarcofáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SARCOFÁG ~ge n. Sicriu monumental făcut din piatră sau din alt material dur (cu ornamente artistice). /<fr. sarcophage, lat. sarcophagus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SARCOFÁG (‹ fr., lat.; {s} sarco- + gr. phagein „a mânca”) s. n. (În Antic.) Sicriu monumental executat din lemn, piatră, ceramică sau bronz, decorat uneori cu motive ornamentale, inscripții ș.a. Cele egiptene (din vremea Dinastiei cinci) erau de formă antropoidă; cele romane imitau adeseori forma unei case.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink