Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SATISFÁCȚIE s.f. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Împlinire a unei dorințe, a unei aspirații. ♦ a cere (sau a da) satisfacție = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Gen. -iei, var. satisfacțiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SATISFÁCȚIE s. f. sentiment de mulțumire, de plăcere. ◊ împlinire a unei dorințe, aspirații. ♦ a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SATISFÁCȚIE s. 1. v. bucurie. 2. mulțumire, (rar) satisfacere. (Am cel puțin ~ că ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SATISFÁCȚIE s. v. împlinire, îndeplinire, realizare, satisfacere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Satisfacție ≠ insatisfacție, necaz, nemulțumire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
satisfácție s. f. (sil. -ți-e), art. satisfácția (sil. -ți-a), g.-d. art. satisfácției; pl. satisfácții, art. satisfácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SATISFÁCȚIE ~i f. 1) Sentiment de mulțumire provocat de împlinirea unei dorințe. 2) Fapt care produce mulțumire; motiv care satisface. 3) Act prin care se face dreptate sau se obține un drept. ◊ A cere (sau a da) ~ a) a cere (sau a face) dreptate; b) a provoca sau a accepta o provocare la duel. [G.-D. satisfacției; Sil. -ți- e] /<lat. satisfactio, ~onis, fr. satisfaction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)