SATURÁT, -Ă, saturați, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție; care se află în stare de saturație. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. – V. satura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂTURÁT, -Ă, săturați, -te, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea; sătul. 2. Fig. Ajuns la saturație, dezgustat, scârbit, plictisit de cineva sau de ceva. – V. sătura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SATURÁT, -Ă adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care nu mai are valențe libere; adus în stare de saturație. [Cf. fr. saturé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SATURÁT, -Ă adj. (despre compuși chimici) care nu mai are valențe libere; care se află în stare de saturație. ♦ vapori ~ți = vapori având densitate maximă pentru presiunea și temperatura la care se află; soluție ~ă = soluție cu o concentrație maximă pentru presiunea și temperatura la care se află. (< fr. saturé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SATURÁT adj. (rar) sătul. (Pământ ~ de ploi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂTURÁT adj. 1. v. sătul. 2. v. plictisit. 3. v. dez-gustat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Saturat ≠ nesaturat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
saturát adj. m., pl. saturáți; f. sg. saturátă, pl. saturáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
săturáte s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink