Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. // s.m. și f. Învățat, om de știință. [< fr. savant < savoir – a ști].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamneii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învățat. 2. adj. v. învățat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
savánt (savánți), s. m. – Înțelept, erudit. Fr. savant.Der. savantlîc, s. n. (erudiție).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
savánt adj. m., s. m., pl. savánți; f. sg. savántă, pl. savánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAVÁNT1 ~ta ( ~ți, ~te) m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice, având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; învățat. /<fr. savant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SAVÁNT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care posedă cunoștințe vaste și profunde; erudit; doct. 2) Care conține multă știință. Lucrare ~tă. /<fr. savant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)