SAXANÁ, saxanale, s. f. (Turcism înv.) Sarcină, povară (pe care o duce un cal în spinare). – Din tc. seyisane (pop.: seysana) „cal de povară”, scr. seksana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
saxaná, saxanále, s.f. (înv. și reg.) 1. povară (dusă în spinare de un cal), sarcină. 2. (fig. și reg.) necaz, dificultate, greutate. 3. (înv.; în forma: sarsana) loc unde se lucrează sau se repară corăbii. 4. (adj.) complet dezbrăcat, gol pușcă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
saxaná (saxanále), s. f. – Boccea, încărcătură. – Var. sacsan(e)a, sarsana. Tc. (per., arab.) seksana (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1777). – Der. (în)săxăna, vb. (a încărca).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
saxaná s. f., art. saxanáua, g.-d. art. saxanálei; pl. saxanále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
săxăná, săxănéz, vb. I (reg.; despre animale de povară) a încărca spinarea cu o sarcină mare; a însăxăna.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink