SAXOFÓN, saxofoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit – Din fr. saxophone..
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAXOFÓN s.n. Instrument muzical de suflat, de alamă, cu muștiuc și clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax – numele constructorului, gr. phone – voce, it. sassofono].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muștiuc și clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
saxofón s. n., pl. saxofoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAXOFÓN ~oáne n. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu clape și muștiuc, folosit, mai ales, în formațiile de muzică ușoară. /<fr. saxophone, germ. Saxophon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink