SAȚIETÁTE s. f. (Rar) Saț, saturație. [Pr.: -ți-e-] – Din fr. satiété, lat. satietas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAȚIETÁTE f. Stare a celui sătul. [G.-D. sațietății; Sil. – ți- e] /<fr. satiété, lat. satietas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SAȚIETÁTE s.f. Saț, saturație; îmbuibare. [Cf. lat. satietas, fr. satiété].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SAȚIETÁTE s. f. 1. saț, saturație; îmbuibare. 2. plictiseală, oboseală, dezgust provocat de suprasaturație; saturație (2). (< fr. satiété, lat. satietas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SAȚIETÁTE s. v. săturare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sațietáte s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. sațietății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink