Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: scăpa (verb tranzitiv) , scăpat (adjectiv)   
SCĂPÁT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat. 2. Care a fost lăsat din mână involuntar. 3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie. 4. Omis. – V. scăpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂPÁT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mântuit. (Ești un om ~.) 2. v. pierdut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. și tranz. A reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ◊ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obține ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudență) o indiscreție. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ◊ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ține (pe cineva sau ceva) sub continuă observație. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuși momentan să-și amintească de... 8. Refl. A avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară. – Lat. *excappare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCĂPÁ scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntar să cadă din mână. ◊ ~ din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. ~ hățurile din mână, a pierde inițiativa într-o acțiune. 2) A lăsa din neatenție să iasă de sub control. ~ mieii din țarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuși să prindă. ~ terenul. ~ momentul.~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a ține sub continuă observație. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a izbăvi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reuși să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viața (sau cu zile) a-și salva viața dintr-o mare primejdie; a supraviețui. ~ ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieși din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărții îmi scapă. /<lat. excappare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCĂPÁ mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCĂPÁ vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieși. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligație.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂPÁ vb. v. ajunge, intenționa, plănui, proiecta, veni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăpá (-ap, -át), vb.1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greșeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligație sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuși ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîștigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greșeală, a greși. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Pușcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scăpá vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. și pl. scápă; conj. prez. 3 sg. și pl. scápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)