Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: scărpina (verb tranzitiv) , scărpinare (substantiv feminin)   
SCĂRPINÁRE, scărpinări, s. f. Acțiunea de a (se) scărpina; scărpinat, scărpinătură. – V. scărpina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂRPINÁRE s. v. scărpinat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scărpináre s. f., g.-d. art. scărpinării; pl. scărpinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCĂRPINÁ, scárpin, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzație de mâncărime a pielii. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate pe cineva. – Lat. scarpinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCĂRPINÁ scárpin tranz. 1) (părțile corpului) A freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzația de mâncărime). 2) fig. pop. (persoane) A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni; a țesăla. /<lat. scarpinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCĂRPINÁ mă scárpin intranz. fig. rar A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). /<lat. scarpinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCĂRPINÁ vb. (reg.) a se orjoveni, a se zgrepțăna, (Olt.) a se zgâmăi. (Se ~ la ureche.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂRPINÁ vb. v. atinge, bate, ciupi, lovi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scărpiná (-árpin, -át), vb.1. A se rîcîi, a se freca. – 2. A ciupi, a simți mîncărime. – Var. Banat scărpăna, scărpeni. Mr. scarchin, scărchinare, megl. scarpin, scărpinari. Lat. scarpĭnāre „a răzui” (Pușcariu 1545; REW 7663; Bartoldi, R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad. skarpiner, it. de N skarpinari, calabr. scarpinnare „a rupe”. Păstrarea lui i indică în rom. prezența unui (Tiktin). Ipoteza unui lat. *scalpĭnāre (Meyer, Alb. St., IV, 90; Byhan 30; Crețu 365) nu este necesară. Uz general (ALR, I, 95). Der. scărpinătoare, s. f. (țesală, răzuitoare); scărpinătură, s. f. (răzuire); scărpiniș, s. n. (mîncărime).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scărpiná vb., ind. prez. 1 sg. scárpin, 3 sg. și pl. scárpină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)