Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SCAFÁNDRU, (1) scafandri, s. m., (2) scafandre, s. n. 1. S. m. Persoană specializată în lucrări sub apă cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. S. n. Costum special, impermeabil, închis ermetic, prevăzut cu aparat respirator, cu care se îmbracă scafandrii (1) când coboară sub apă, aviatorii care zboară la altitudini înalte și cosmonauții. – Din fr. scaphandre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCAFÁNDRU s.m. Muncitor calificat pentru a executa coborâri și lucrări sub apă cu ajutorul scafandrului; scafandrier. [< it. scafandro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCAFÁNDRU s.n. Costum închis ermetic și prevăzut cu o pompă de aer, care permite coborârea sub apă pentru executarea anumitor lucrări. ♦ Costum de zbor folosit la părăsirea navei în atmosfera superioară și în spațiul cosmic. [< fr. scaphandre, it. scafandro, cf. gr. skaphe – barcă, aner – om].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCAFÁNDRU I. s. m. 1. marinar specializat în lucrări sub apă cu ajutorul scafandrului (II, 1); scafandrier. 2. persoană specializată care, cu ajutorul unui scafandru (II, 2), efectuează zboruri sau cercetări în spațiul cosmic. II. s. n. 1. costum închis ermetic care permite coborârea sub apă pentru executarea anumitor lucrări. 2. echipament izolant purtat de cosmonauți. (< fr. scaphandre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCAFÁNDRU2, -Ă, scafandri, -e, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări sub apă. – Fr. scaphandre (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SCAFÁNDRU1, scafandre, s. n. Costum special impermeabil, închis ermetic, cu care se îmbracă scafandrii când coboară sub apă. – Fr. scaphandre (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SCAFÁNDRU s. cufundător, scafandrier, (rar) plonjor. (~ de mare adâncime.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scafándru (persoană) s. m., art. scafándrul; pl. scafándri, art. scafándrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
scafándru (obiect) s. n., art. scafándrul; pl. scafándre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCAFÁNDRU1 ~e n. 1) Costum etanș pentru scufundări, asigurând condiții normale de viață și de muncă în mediul acvatic. 2) Echipament special pentru piloți și cosmonauți. [Sil. sca-fan-dru] /<fr. scaphandre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCAFÁNDRU2 ~i m. Persoană specializată în efectuarea diverselor lucrări sub apă. /<fr. scaphandre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCAFÁNDRU (‹ fr.; {s} gr. skaphe „barcă” + andrós „bărbat”) s. n., s. m. 1. Marinar specializat în executarea lucrărilor (de durată) sub apă, cu ajutorul unor aparate speciale. Costum de s. = costum de protecție etanș, de tip combinezon, confecționat din pânză cauciucată și prevăzut cu o cască metalică cu vizor de sticlă (legată cu exteriorul printr-un tub flexibil prin care se pompează aer), mănuși, bocanci speciali și o centură cu greutăți. Primul model a fost construit în 1819 de germanul Augustus Siebe. ◊ S. autonom = s. prevăzut cu butelii de oxigen purtate pe spate și cu labe de cauciuc pentru a ușura deplasarea în apă. Primele încercări de s. autonom au fost executate de francezii Rouqerol și Denayrousse în 1865. S. de mare adâncime = aparat constituit dintr-o carcasă din oțel închisă la partea superioară cu un capac demontabil, picioare articulate și brațe terminate cu clești manevrabili din interior, cu care se poate lucra până la adâncimi de 110 m. 2. S. n. Costum de protecție etanș și izolat față de mediul exterior, purtat de aviatorii care zboară la altitudini mari.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)