SCALPÉL, scalpele, s. n. (Adesea fig.) Cuțitaș cu lamă ascuțită, curbă, cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie. [Pl. și: scalpeluri] – Din fr. scalpel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCALPÉL s.n. Instrument cu lamă ascuțită, folosit pentru incizii și disecții și în chirurgie. [< fr. scalpel, cf. lat. scalpellum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCALPÉL s. n. instrument cu lamă ascuțită, pentru incizii și disecții. (< fr. scalpel, lat. scalpellum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCALPÉL, scalpele, s.n. Bisturiu cu tăișul convex, folosit la disecție.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
scalpél s. n., pl. scalpéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCALPÉL ~e n. Instrument chirurgical în formă de cuțit cu tăiș convex, folosit la disecții; bisturiu. /<fr. scalpel, lat. scalpellum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink