Dex scamatorie

SCAMATORÍE, scamatorii, s. f. Faptă, acțiune aparent miraculoasă, făcută de scamator, bazată pe iluzii optice create de dibăcia și de rapiditatea gesturilor acestuia, de agerimea mâinilor lui etc.; arta de a face astfel de fapte, acțiuni; prestidigitație, boscărie. ♦ Fig. Mistificare, înșelăciune, potlogărie. – Scamator + suf. -ie.

SCAMATORÍE s.f. Faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcie și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte. ♦ (Fig.) Înșelătorie, potlogărie. [Gen. -iei. / < scamator + -ie].

SCAMATORÍE s. f. faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate. ◊ (fig.) înșelătorie, potlogărie. (< scamotor + -ie)

SCAMATORÍE s. iluzionism, prestidigitație, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de ~ la circ.)

SCAMATORÍE s. v. escrocherie, hoție, impos-tură, înșelăciune, înșelătorie, pungă-șeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

scamatoríe s. f., art. scamatoría, g.-d. art. scamatoríei; pl. scamatoríi, art. scamatoríile

SCAMATORÍE ~i f. 1) Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile (și rapide) ale mâinilor; iluzionism. 2) Iluzie creată astfel; iscusința scamatorului. 3) fig. Inducere în eroare; mistificare; înșelăciune; șarlatanie. [G.-D. scamatoriei] /<fr. scamator + suf. ~ie