Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SCARABÉU, scarabei, s. m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat și turtit, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dințate, care se hrănește cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfățișează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCARABÉU s.m. Insectă din familia coleopterelor, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasă de culoare neagră și cu antenele dințate. ♦ Amuletă de forma acestei insecte având pe dos o inscripție hieroglifică. [< fr. scarabée, cf. lat. scarabeus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCARABÉU s. m. 1. insectă coleopteră coprofagă, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasă, neagră și cu antenele dințate. 2. pecete, piatră grafată, bijuterie, amuletă înfățișând o asemenea insectă, simbol al reînvierii la vechii egipteni. (< lat. scarabaeus, fr. scarabée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
scarabéu s. m., art. scarabéul; pl. scarabéi, art. scarabéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCARABÉU ~i m. Gândac de talie medie, cu corpul plat, negru, cu membrele anterioare dințate. /<lat. scarabaeus, fr. scarabée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCARABEU (‹ fr., lat.) s. m. Denumire dată insectelor coleoptere din genul Scarabaeus, coprofage, cu corpul negru, lățit și turtit, răspândite în N Africii, Asiei Anterioare și Centrale și în E Europei. Pentru a asigura dezvoltarea larvelor, formează mici bulgări sferici de bălegar pe acre îi rostogolesc apoi în adăposturi anume pregătite. În Egiptul antic s. din specia Scarabaeus sacer era considerat sacru.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)