SCÉPTRU, sceptre, s. n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității. ♦ Fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÉPTRU s.n. Un fel de baston împodobit, care se poartă ca semn al autorității. ♦ (Fig.) Demnitate, putere, mărime, domnie. [Pl. -re, -ruri (s.m.) -ri. / cf. fr. sceptre, lat. sceptrum, gr. skeptron – baston].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCÉPTRU s. n. baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ◊ (fig.) demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCÉPTRU s. (înv. și reg.) toiag, (înv.) schiptru. (~ domnitorului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCÉPTRU s. v. domnie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scéptru (-re), s. n. – Baston, simbol al autorității. – Var. înv. schiptru. Mr. schiptru. Lat. sceptrum (sec. XIX), și var. din mgr. σϰήπτρον (Murnu 50), cf. sl. skiptrŭ (Vasmer, Gr., 133). Sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scéptru s. n., art. scéptrul; pl. scéptre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCÉPTRU ~e n. 1) Baston încrustat cu metal și cu pietre scumpe, purtat de un suveran ca simbol al puterii supreme. 2) fig. Autoritate suverană; putere supremă. /<lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink