Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCHIMNICÉSC, -EÁSCĂ, schimnicești, adj. (Rar) Care aparține schimnicului, privitor la schimnic. – Schimnic + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHIMNICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schimnicésc adj. m., f. schimniceáscă; pl. m. și f. schimnicéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCHIMNICÍ ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCHIMNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCHIMNICÍ vb. v. pustnici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink