SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici. – Din fr. schismatique, lat. schismaticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHISMÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care s-a separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr. schismatique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCHISMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a separat de comunitatea unei biserici. (< lat. schismaticus, fr. schismatique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCHISMÁTIC s., adj. v. eretic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schismátic adj. m., pl. schismátici; f. sg. schismátică, pl. schismátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHISMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detașat printr-o schismă. /<ngr. shismatikós, lat. schismaticus, fr. schismatique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink