SCINTILÁȚIE, scintilații, s. f. 1. Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanță fosforescentă sub influența ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCINTILÁȚIE s.f. 1. Emisiune de particule în procesul de dezintegrare a unui element radioactiv. 2. Sclipirea stelelor. [Gen. -iei. / < fr. scintillation, cf. lat. scintillatio – scânteiere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCINTILÁȚIE s. f. 1. scânteire, sclipire. ◊ iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză. 2. impuls luminos de scurtă durată produs de contactul unei particule cu un scintilator. 3. sclipirea stelelor. (< fr. scintillation, lat. scintillatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCINTILÁȚIE s. (ASTRON.) scânteiere, sclipire. (~ stelelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scintiláție s. f. (sil. -ți-e), art. scintiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. scintiláției; pl. scintiláții, art. scintiláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink