SCOBITOÁRE, scobitori, s. f. Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre capete, care servește la scoaterea rămășițelor de alimente dintre dinți sau din dinți. – Scobi + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCOBITOÁRE s. (Transilv.) țepușcă. (~ de dinți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCOBITOÁRE s. v. ciocănitoare, daltă, ghionoaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scobitoáre s. f., g.-d. art. scobitórii; pl. scobitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCOBITOÁRE ~óri f. Băț mic, subțire, ascuțit la un capăt, cu care se scot rămășițele de alimente dintre dinți. [G.-D. scobitorii] /a scobi + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink