SCOICÚȚĂ, scoicuțe, s. f. Diminutiv al lui scoică. – Scoică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
scoicúță, scoicúțe, s.f. 1. (înv.) scoică mică; scoiculiță. 2. (reg.) partea chitinoasă care leagă capul insectelor de corp.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
scoicúță s. f., g.-d. art. scoicúței; pl. scoicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink