SCOP, scopuri, s. n. Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască; țel. ◊ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... [Var.: (înv.) scópos s. n.] – Din ngr. skopos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
-SCÓP Element secund de compunere savantă cu sensul „(persoană, aparat) care examinează”, „care observă, privește”. [< fr. -scope, it. -scopo, cf. gr. skopein – a privi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
-SCÓP, -SCOPÍE elem. „examinare”, „explorare”, „imagine”. (< fr. scope, -scopie, cf. gr. skopos, skopia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCOP s. 1. v. cauză. 2. menire, obiectiv, rol, rost, sens, țel, țintă, (pop.) noimă. (~ul acestor măsuri a fost acela de a ...) 3. obiect, obiectiv, țel, țintă, (înv.) pravăț. (~ul unei cercetări.) 4. finalitate, țel, țintă. (Care este ~ul acestei acțiuni?) 5. v. destinație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCOP s. v. cântec, compoziție, melodie, muzică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scop, scopi, s.m. (înv.) om castrat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
scop (-puri), s. n. – 1. (Înv.) Intenție, proiect. – 2. Țel, finalitate. – 3. (Înv.) Melodie, cîntec. – Var. înv. scopós. Mr. scupó. Ngr. σϰοπός (Roesler 575; Murnu 50), sec. XVII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scop s. n., pl. scópuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCOP ~uri n. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; țel. A urmări un ~. A-și atinge ~ul. /<ngr. skópos,lat. scopus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink