SCORBÚT, scorbuturi, s. n. Boală datorată lipsei de vitamină C în alimentație, care se manifestă prin slăbirea forței musculare, anemie, sângerarea gingiilor, căderea dinților, apariția unor plăgi deschise etc. – Din fr. scorbut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCORBÚT s.n. Boală cronică datorită lipsei vitaminei C în alimentație și manifestată prin anemie, sângerarea gingiilor, apariția unor răni deschise pe corp etc. [< fr. scorbut, cf. gr. scorbut , lat. med. scorbutus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCORBÚT s. n. boală cronică datorată lipsei vitaminei C din alimentație, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților, apariția unor plăgi deschise etc. (< fr. scorbut, lat. scorbutus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCORBÚT s. (MED.) (pop.) studeniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scorbút s. n., pl. scorbúturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCORBÚT ~uri n. Boală cauzată de lipsa vitaminei C, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților. /<lat. scorbutus, germ. Scorbut, fr. scorbut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink