SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină. 2. (Reg.) Vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic). – Scoarță + suf. -ișoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCORȚIȘOÁRĂ s. (înv. și reg.) scoarță dulce, (reg.) fohoi, scorțică, scorțuță, țimet, scorțiță dulce, (înv.) casia. (Zahăr cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scorțișoáră s. f., g.-d. art. scorțișoárei; pl. scorțișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCORȚIȘOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la scoarță) Scoarța măcinată a unor copaci exotici, care are o aromă plăcută, și este folosită în alimentație (drept condiment) și în medicină. [G.-D. scorțișoarei] /scoarță + suf. ~ișoară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCORȚIȘOARĂ s.f. Scoarța aromatică a unor arbori exotici veșnic verzi (Cinnanomum zeylanicum și Cinnamomum cassia), comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată, de culoare maronie-roșcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, pește), în special în amestecuri tradiționale.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink