SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCORȚÓS adj. 1. v. aspru. 2. (reg.) scorțoros. (Trunchi, copac ~.) 3. (reg.) scorțoșat. (Mână, piele ~oasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCORȚÓS adj. v. rigid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scorțós adj. m., pl. scorțóși; f. sg. scorțoásă, pl. scorțoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCORȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are aspect de scoarță; asemănător cu scoarța. Pânză ~oasă. Piele ~oasă. 2) Care are scoarță groasă. Arbore ~. /scoarță + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink