Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRÉME, screm, vb. III. Refl. A se opinti, a se încorda făcând un efort (pentru a evacua excrementele). ♦ Tranz. (Rar) A evacua, a elimina ceva din organism. – Lat. exprimere (după excrementum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SCRÉME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea f*******r.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scréme (-m, -mút), vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naște). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puțin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s. n. (efort, încordare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scréme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. și pl. screámă; part. scremút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE SCRÉME mă screm intranz. 1) A-și contracta mușchii pentru evacuarea conținutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink