SCRÍPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRÍPCĂ s. v. vioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scrípcă (-ci), s. f. – Vioară. Rus. skripka (Tiktin), din sl. skripati „a scîrțîi”. Este dubletul lui scripete (var. scripet, scrip(e)ț), s. n. (palan, mufă, macara), megl. scripeati, din bg., slov. skripec, sb. skripac. Der. scripcar, s. m. (violonist; insectă, Saperda carcharias); scripcăraș, s. m. (greier, Gryllus campestris).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scrípcă s. f., g.-d. art. scrípcii; pl. scripci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCRÍPCĂ ~ci f. reg. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete, când se trece peste ele cu arcușul (sau când sunt ciupite); vioară; violină. A cânta la ~. /<ucr., rus. skripka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink