SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCROÁFĂ s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCROÁFĂ s. v. contrabas.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scroáfă (-fe), s. f. 1. Femela porcului, poarcă, purcea. – 2. (Arg.) Casă de bani. Lat. scrōfa (Pușcariu 1565; REW 7748), cf. it. scrofa, ngr. σϰρόφα. – Der. scrofiță, s. f. (silvie, Sylvia curruca), în Banat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scroáfă s. f., g.-d. art. scroáfei; pl. scroáfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCROÁFĂ ~e f. 1) Femelă a porcului sau a mistrețului. ◊ ~-de-baltă pasăre acvatică, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene roșietice și pe alocuri negre; scrofiță. ~a-cu-Purcei constelație în emisfera septentrională. 2) fig. depr. Femeie lipsită de bună-cuviință. /<lat. scrofa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCROAFA-CU-PURCÉI s. v. porcii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCROAFĂ-DE-BÁLTĂ s. v. bâtlănaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Scroáfa-cu-Purcéi (astron.) s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
scroáfă-de-báltă (pasăre) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink