SCRUTÍN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc. ♦ Totalitatea operațiunilor pe care le implică exercitarea dreptului de vot. – Din fr. scrutin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRUTÍN s.n. Votare, alegere făcută cu bile sau cu buletine care se introduc într-o urnă; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ◊ A despuia scrutinul = a deschide urna și a număra voturile. ♦ Totalitatea voturilor exprimate, depuse în urnă. [< fr. scrutin, cf. lat. scrutinium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCRUTÍN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc într-o urnă. ◊ ansamblul operațiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hotărârilor la conferințele internaționale sau la sesiunile organizațiilor internaționale. (< fr. scrutin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCRUTÍN s. v. alegeri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scrutín s. n., pl. scrutíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCRUTÍN ~e n. livr. 1) Totalitate a operațiilor electorale. 2) Mod de organizare a alegerilor. /<fr. scrutin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink