SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUFÍE s. I. 1. v. bonețică. 2. (înv. și reg.) scufă. (~ pentru femei.) II. (BOT.) caliptră, piloriză, zonă apicală. (~ este un țesut protector.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCUFÍE ~i f. 1) Acoperământ pentru cap care se îmbracă înainte de culcare; tichie. 2) Căciulă mică rotundă purtată de călugărițe. 3) Bonetă cu două panglici ce se leagă sub bărbie, purtată de s****i; tichie. [G.-D. scufiei] /<ngr. skufia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink