SCUND, -Ă, scunzi, -de, adj. (Despre ființe) De statură mică; scurt, mărunt. ♦ (Despre lucruri) De înălțime mică, puțin înalt; jos. – Din sl. skondŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. v. pitic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Scund ≠ înalt
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
scund (-dă), adj. Mărunt, de înălțime redusă. Sl. skądŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335). – Der. scundac, adj. (cam scund); scundatec, adj. (înv., mărunt); scunda, vb. (Trans. de V., a amputa, a tăia).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scund adj. m., pl. scunzi; f. sg. scúndă, pl. scúnde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCUND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care este de statură mică; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de înălțime mică; puțin înalt; jos. /<sl. skondu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCUNDU, com. în jud. Vâlcea, situată în SE piem. Oltețului; 2.240 loc. (2005). Viticultură. Biserica Sf. Nicolae (1870), în satul Avrămești.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink