SCURSOÁRE, scursori, s. f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. ♦ (Pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.), loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -oare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCURSOÁRE s. v. blenoragie, curent, curs, diaree, gonoree, leucoree, prelingere, scurgere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scursoáre s. f., g.-d. art. scursórii; pl. scursóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCURSOÁRE ~óri f. rar 1) v. SCURSURĂ. 2) Loc de scurgere. 3) Urmă rămasă după scurgerea unui lichid. 4) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăți; drojdie; pleavă; putregai. /scurs + suf. ~oare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCURSÓRI s. pl. v. lături, spălătură, zoaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink