SCURTÍME, scurtimi, s. f. Însușirea de a fi scurt. – Scurt + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCURTÍME s. 1. micime. (~ textului.) 2. v. concizie. 3. micime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scurtíme s. f., g.-d. art. scurtímii; pl. scurtími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink