SCUTÉLNIC, scutelnici, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Țăran care, în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie, era scutit de plata birului domnesc. – Scuti + suf. -elnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUTÉLNIC s. (IST.) (înv.) scutnic. (~ boieresc, domnesc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scutélnic2, scutélnici, s.m. (înv.) scutier (tânăr nobil vasal care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau seniorului).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
scutélnic s. m., pl. scutélnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCUTÉLNIC ~ci m. înv. Țăran scutit de plata birului domnesc în schimbul unor obligații suplimentare față de proprietarul moșiei. /a scuti + suf. ~elnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink