Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: scutura (verb tranzitiv) , scuturare (substantiv feminin)   
SCUTURÁRE, scuturări, s. f. Acțiunea de a (se) scutura și rezultatul ei; scuturat1. – V. scutura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUTURÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. hâțânare, zgâlțâire, zguduire. (~ ușii.) 3. v. hurducătură. 4. v. dereticare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCUTURÁRE s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, îndepărtare, înlăturare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scuturáre s. f., g.-d. art. scuturării; pl. scuturări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. Tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ◊ Expr. (Fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ Refl. A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ Intranz. A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ Refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. Refl. și tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ Refl. A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. Tranz. și intranz. A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. ◊ Expr. (Tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ Refl. A se cutremura din tot corpul. * Expr. (Tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A critica sau a certa aspru. – Lat. *excutulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCUTURÁ scútur 1. tranz. 1) A face să se scuture. 2) (obiecte sau persoane) A mișca brusc și repetat în direcții opuse. ~ un pom.~ pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. ~ (pe cineva) frigurile a avea un acces de malarie. 3) pop. (persoane) A supune unei proceduri neplăcute (critică, percheziție, control vamal etc.). 2. intranz. A face curățenie (prin casă); a deretica. /<lat. excutulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCUTURÁ mă scútur intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cădea pe pământ (desprinzându-se din loc). 2) A se curăța de ceva supărător. ~ de praf. 3) fig. A reuși să se eliberese de ceva care incomodează; a se descotorosi; a scăpa; a se dezbăra. ~ de necazuri. 4) (despre ființe) A se cutremura din tot corpul. /<lat. excutulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCUTURÁ vb. 1. v. agita. 2. v. cutremura. 3. v. zgâlțâi. 4. a clătina, a zgâlțâi, a zgudui, (pop.) a zgâlțâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a se cutremura, a se înfiora, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 6. v. deretica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCUTURÁ vb. v. admonesta, arunca, azvârli, certa, critica, dăscăli, debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, dezobișnui, dezvăța, dojeni, împrăștia, îndepărta, înlătura, lăsa, lepăda, moraliza, mustra, părui, presăra, răspândi, scăpa, semăna, zvârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scuturá (-r, -at), vb.1. A balansa, a zgudui. – 2. A bate un copac pentru a-i culege fructele. – 3. A se zgîlțîi, a se răvăși. – 4. A se ciomăgi, a se snopi în bătaie. – 5. A stoarce de bani. – 6. A părăsi, a se descotorosi de cineva. – 7. A curăța interiorul unei case. – 8. (Refl.) A se zdruncina, a se agita. – 9. (Refl.) A se cutremura, a se înfiora. – 10. (Refl.) A-i cădea frunzele sau florile. – 11. (Refl.) A respinge, a dezaproba. – Mr. scutur(are), megl. scutur(ar)i. Lat. *excŭtŭlāre, în loc de excŭtĕre (Meyer, Alb. St., IV, 115; Candrea, Éléments, 44; Pușcariu 1562; Tiktin; REW 3000), cf. it. scotulare, abruz. (s)kutelá, calabr. (s)cotulare, ca și scoate. Der. scutur, s. n. (agitare, cutremurătură), deverbal literar; scuturătoare, s. f. (măturică de praf; titirez la moară; scrumieră); scuturătură, s. f. (faptul de a scutura; frunze moarte; fructe căzute).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scuturá vb., ind. prez. 1 sg. scútur, 3 sg. și pl. scútură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)