SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUTURĂTOÁRE s. v. scrumieră, sită, teică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s. n. 1. Mașină care servește la separarea și la eliminarea impurităților dintr-un material fibros. 2. Batoză care sortează materialul treierat și elimină paiele lungi. – Scutura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUTURĂTOÁRE ~óri f. 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. /a scutura + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCUTURĂTÓR ~oáre n. 1) Mașină care curăță fibrele textile de impurități. 2) Dispozitiv la o mașină de treierat, care scutură paiele de boabe și le evacuează. /a scutura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCUTURĂTÓR s. v. hădărag, titirez.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scuturătór s. n., pl. scuturătoare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink