SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂNTEIOÁRĂ s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghe-țișoară, cheița-raiului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCÂNTEIOÁRĂ s. v. bănuț, părăluță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scânteioáră s. f., g.-d. art. scânteioárei; pl. scânteioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink